Mai ții minte entuziasmul de la începutul anilor 2000? În universități apăreau primele oportunități reale de a accesa burse de doctorat în străinătate. Pentru mine, visul era Germania. Aveam entuziasmul, aveam dorința, vedeam potențialul de propulsare în carieră, care era și atunci, cum este și acum un foarte mare beneficiu. Pe atunci, eu locuiam în chirie, încă nu aveam job, iar bursa de doctorat era infimă raportat la costurile vieții.
Pentru mine începuse să se contureze și varianta de a face doctoratul în Germania. Dar încă nu îndeplineam condițiile: de a fi rezidentă acolo și de a avea un coordonator rezident în Germania. Cum eu îmi doream foarte mult să merg în Germania, dar nu aveam o finanțare pentru visul meu, m-am lăsat condusă de dorința mea și am folosit resursele, pe care le aveam la dispoziție și anume prietenii, pe care îi cunoscusem în călătoriile mele anterioare.
M-am hotărât că voi aplica și am întocmit dosarul de candidatură, în care era obligatoriu să am și o recomandare de la un profesor universitar din România, un preț destul de mare pe atunci, pentru că și profesorii noștri erau foarte ocupați cu supraviețuirea și abia învățau cum se scriu acele recomandări, așa că am ales să o concep și să o semnez eu însămi. În scurt timp, am primit refuzul de la comisia din Germania. A fost momentul în care am învățat cea mai dură, dar și cea mai prețioasă lecție: integritatea nu este negociabilă. Refuzul primit din partea comisiei din Germania a venit ca un duș rece.
M-am adresat prietenei mele de acolo cu rugămintea să-mi spună ce ar fi de îmbunătățit la dosarul meu de candidatură. Planul meu era să continui să aplic.
I-a fost de ajuns o privire fugitivă, ca să-și dea seama că pe recomandare era semnătura mea. M-am înroșit toată și mă simțeam ca și cum aș fi fost prinsă cu mâța în sac.
Urmarea acestui incident a fost că am inițiat demersuri să obțin o recomandare autentică și la scurt timp, dosarul meu a fost aprobat și am obținut o bursă de doctorat pentru o perioadă de 4 ani. M-am bucurat nespus, când am primit scrisoarea. Nu doar valoarea financiară, care era în jurul a 50.000 de euro, ci, chiar dacă poate pe atunci nu știam, acela era momentul, în care porneam cu încredere pe propriul meu drum, autonomă, independentă. Au fost validarea faptului că autonomia și succesul vin din congruență.
Ce am învățat din studiile doctorale și din limba germană
Mi-am luat din acest episod lecția de integritate, iar în următorii ani, am învățat și din studiile doctorale că gândurile, vorbele și faptele trebuie să fie congruente, conform imperativului iluminist, încă de la începutul secolului al XVIII-lea, de la Kant încoace.
Conform imperativului categoric, ar trebui ca – îndrăznind să auzim vocea propriei conștiințe – să ieșim de sub tutela autoidusă și să acționăm liber. Am înțeles cât de important pentru vorbitorii de germană este să te comporți onest: în gânduri, vorbe și fapte. Și de atunci integritatea a devenit una dintre valorile mele cardinale.
În cultura și gândirea germană, valorile gândurilor, vorbelor și faptelor (conform imperativului categoric al lui Kant) nu sunt doar concepte filosofice, ci fundația pe care se clădește încrederea.
Dacă plănuiești să studiezi, să te muți sau să lucrezi în Germania, învață limba nu doar pentru a comunica, ci pentru a înțelege spiritul riguros și onest din spatele ei. A te comporta integru în orice situație este „biletul tău de intrare” către succes pe termen lung.
În drumul meu de la visul doctoratului în Germania la experiența de profesor, am înțeles un lucru esențial: limba germană este o cale spre libertate, dar integritatea este calea spre excelență.
Dacă și tu cauți un partener onest în procesul tău de învățare a limbii germane, te invit să explorăm împreună acest drum, cu responsabilitate și pasiune.